Friday, October 24, 2008

Marina - Palermo









Un loc in care poti usor sa megi sa visezi este marina orasului vechi. Aici poti sa zabovesti sa mergi cu gandul oriunde purtat de imaginea velierelor ce stau parca la dispozitia ta sa te duca oriunde ai vrea. Imaginea acestui mic loc este cu adevarat impresionant, creandu-ti aceea stare de bine in care poti sa te uiti pe tine insuti.
Linistea locului te patrunde, fiind unul din putinele locuri ale orasului unde nu exista agitatie si permanenta miscare. Contrastul dintre acest post si restul trece parca si in imaginea locului, existand parca un set de nuante si culori ce frapeaza ochiul intr-un mod placut.

Noua "casa"...Città di Palermo

Si cum am scris despre casa de acasa, trebuie sa scriu si despre noua casa. Cand vorbesti de Sicilia trebuie sa cunosti ca in Italia exista Italia si apoi Sicilia. Diferenta dintre ceea ce este Sicilia si restul Italiei este foarte mare. Cand vorbesti cu un palermitan iti va spune ca este sicilian si apoi va spune ca este italian.
Diferenta dintre nord si sud in Palermo este foarte evidenta. Orasul este foarte primitor, iar oamenii sunt deschisi si calzi, de multe ori avand surpriza sa fiu invitat la cina in casa cuiva pe care il cunoscusem cu o zi inainte. Si cum pentru noi cand cineva este asa de bun este ciudat, mi-am pus problema ce ar putea vrea de la mine. Apoi am descoperit ca si ei la randul lor, sau cel putin bunicii lor au fost straini printre straini, iar acest lucru a dus la crearea unui cult pentru bineprimirea celor noi veniti.
Orasul este o foarte reusita mixitate de culturi, existand parti din cele vechi precum cartagineza, romana, greca, dar si din culturi mai recente precum cea nomada si spaniola. Existenta acestor culturi se face simtita in arhitectura orasului, in bucataria palermitana si in felul oamenilor de a fi, pentru ei neexistand prejudecati.
Orasul Palermo este unul dintre acele locuri minunate in care marea se patrunde cu muntele si creaza peisaje desprinse din povesti. Orasul este strajuit de muntii si se regaseste intr-o depresiune, fapt ce ii confera o clima placuta, fara existenta vanturiilor. Adaugand la acesta faptul ca se gaseste intr-o zona temperat mediterana orasul devine unul din acele locuri foarte placute in care iti doresti s stai, avand putine zile in care este ori prea cald, ori prea frig.
Arhitectura orasului este foarte interesanta, orasul avand o istorie bogata in care s-au perindat diverse dominatii, acestea lasand-usi aprenta asupra cladirilor si a mostenirii culturale. Cele mai multe cladiri din orasul vechi sunt vernaculare cu compozitii renscentiste sau baroc, la care se adauga elemente din influenta nomanda sau spaniola. Sunt foarte rare cladiriile ce au in compozitie un singur stil arhitectural. Poti gasi exemple de mixitate din stiluri precum renascentist, baroc, rococo, clasic dar si din arhitetura spaniola si nomanda, acestea creand de cele mai multe ori adevarate bijuterii in care se pote observa bunul simt arhitectural al mostenitoriilor romanilor. Orasul nou este caracterizat de o arhitectura moderna cu compozitii foarte reusite, in care spiritul mediteranean a creat o varietate a exprimarii moderne.
Din punct de vedere urbanistic exista orasul vechi Palermo, port la mare, cu strazi ce se bazau pe sistemul cardo-decumanus, in care principalele axe erau trasate de strazi importante ce uneau puncte de interes, si exista orasul nou Palermo, cu o urbanistica moderna, cu axe majore marcate de bulevarde importante. Dar cea mai importanat extindere este trecerea granitei orasului peste muntele Pelegrino.
Am ramas placut surprins de un oras care la prima vedere mi s-a parut ca restul oraselor din Italia, in care lipsa curateniei este acuta si se face vazuta de cum intri in oras, fratele meu zicand ca aceste orase daca nu le cunosti pot trece usor drept ghetouri. Cred ca este unul din acele locuri din lume pe care trebuie sa le vezi macar odata in viata, eu fiind destul de norocos sa petrec aici un an...

Manastirea Barsana










Thursday, October 23, 2008

Dor de casa...

Poate un pic ironic este ca primele fotografii pe care vreau sa le pun pe blog sunt de "acasa". In drumul pe care l-am facut ca sa ajung in Italia ne-am oprit in noua casa a fratelui meu. O casa cu adevarat superba, casa Sighetul-ui Marmatiei. O casa tipic romaneasca cu peisaje parca desprinse din o carte cu elfi, dupa cum mi-a zis un prieten erasmus spaniol. O casa in care natura este inca nepatrunsa de urbanul ce tinde sa se extinda si in care traditia inca exista ca bunic ce spune povesti frumoase despre ceea ce a fost.
Peisajele pe care le avem fara sa am nici un pic de lipsa de modestie, cred ca sunt dintre cele mai frumoase pe care le-am vazut.
Si cum nu puteam sa trec prin Sighetul Marmatiei fara sa fac o vizita la manastirea Barsana, pe care o vazusem ultima data in copilarie, cand aveam alti ochi pentru arhitectura, am gasit o manastire cu adevarat superba. O arhitectura clasica maramureseana din lemn si piatra, in care pasiunea pentru lemn atinge aproape perfectiune in executie.
Arhitectura acestui loc are un bun simt incredibil, o compozitie cu o simplitate ce provine din felul de a fi al maramureseniilor, iar in aceasta se regaseste visul oameniilor de a se ridica peste propria conditie, vis ce se citeste in elansarea cladiriilor, si mai ales in elansara bisericii.
Cred ca singurul repros pe care il poti face acestui loc este lipsa modestiei, fiind ironica opulenta acestui loc in contrast cu dogma crestin-ortodoxa. Dar lipsa acesteia a dus la existenta unui loc unic, in care poti ierta cu usurinta contrastul...si pana la urma se zice sa faci ceea ce zice preotul si nu ceea ce el face...

Tuesday, October 21, 2008

My first post

Cu ceva timp in urma, defapt cu destul de mult timp in urma, stateam de vorba cu prietenii vechi din copilarie si dupa ce am epuziat banalele subiecte de zi cu zi, am inceput sa vorbim despre blog-uri. Priveam cu alti ochi atunci subiectul, era momentul in care descopeream existenta copiilor problematici si manifestarea lor, fie emo fie de alt tip, si pe atunci credam ca un "blogger" este fie unul dintre copiii aceeia, fie o persoana cu prea mult timp care simte nevoia sa se faca auzita pe canale in care comunicatia nu se face direct, altfel spus credam ca un "blogger" este o persoana prea introvrtita si prea timida ca sa se poata sa comunice in maniera traditionala si banala de "a vorbi". Eram destul de mult influentat de ceea ce observasem ca manifest in lumea virtuala, locul unde credam ca se ascund lasii care nu vor sa treca peste anumite senzatii de nesiguranta pentru a se transforma in persoana care voiau sa fie.
Dar cum timpurile se schima si cum adesea am invatat ca mereu poti fi surprins, astazi ma gasesc scriind in propriul blog. Cu siguranta pot spune ca nu sunt unul dintre copii problematici, desi imi place sa cred ca esti copil cat ai parinti si uneori ma comport ca unul, si nu vreau sa folosesc un blog pentru ca sunt unul dintre aceeia care nu se pot exprima pe alte cai, astazi ma gasesc in necesitatea de a avea un spatiu in care sa pot transmite diverse catre aceeia care sunt prea departe sa poata sa ma asculte, sa poata sa vada ce am mai facut. Si cum trebuie sa trec peste egosimul tipic uman m-am hotarat sa imi pun toate aberatiile pe care le gandesc si tot ce imi place sa fac pentru ca toata lumea sa le vada, desi in mod special acest blog il fac pentru cei care conteaza.
De ce OBSERVE? Destul de simplu. Cred ca cea mai mare problema a noastra este ca in fuga spre rezolvarea diferitelor probleme, uitand de cele mai multe ori care era problema, problema in sine devenind o solutie, uitam sa mai ne oprim din permanenta miscare si sa observam ce s-a mai intamplat cu noi, cu lumea si in general cu timpul. Cred ca mi-am alesc o linie de munca in care una din activitatiile principale este observatia. Pentru mine cel mai important lucru este sa observ pentru a cunoaste, si din a cunoaste a putea crea necesarul, noul, vechiul s.a.m.d.